(Nikon AF-S 16-85mm f/3.5-5.6G ED VR DX - test de stabilizare optica / reducere a vibratiilor / Vibration Reduction)
La sfarsitul unei zile de plimbare pe Alcatraz am ajuns intamplator pe langa Digul 45.
Acolo se gaseste si un submarin din al 2-lea Razboi Mondial, USS Pampanito. Submarinul a fost fabricat in 1943 si a fost folosit pana in 1944 in apele Oceanului Pacific. USS Pampanito este un submarin diesel-electic. Asta inseamna ca functioneaza pe baza de curent electric. Este alimentat de niste baterii care sunt incarcate de 4 motoare diesel. Mai toata ziua submarinul opera pe sub apa functionand in totalitate electric. Bateriile erau incarcate noaptea cand submarinul opera la suprafata cu motoarele diesel pornite. Daca se intampla ca submarinul sa fie detectat in acest timp se efectua o scufundare de urgenta. In aceste ocazii aerul din submarin era foarte greu suportabil din cauza caldurii si umezelii extreme. Pentru a fi mai greu detectabil cand era nevoie sa fie pornite motoarele diesel, submarinul putea opera si scufundat la mica adancime. In acest caz un tub extensibil fiind folosit pentru admisia de oxigen si pentru evacuarea gazelor de ardere.
Ajung in dreptul casei de bilete si intreb cam cat dureaza turul submarinului. Raspunsul a fost ca dureaza cam 30 de minute. OK, deci aveam timp sa fac si o vizita la bordului submarinului :).
Spre bucuria mea nu era nici o taxa foto (si chiar daca ar fi fost, as fi platit-o :) ). Aveam liber deci la pozat interiorul submarinului.
Aveam la mine Nikon-ul D60 cu obiectivele:
In multe momente chiar si cei 16mm (24mm echivalent fullframe) mi s-au parut cam mult, as fi vrut mai wide. Interiorul submarinului era asa de stramt incat cu rucsacul meu foto in spate ma simteam ca un elefant. Mergand pe coloare nu ma puteam intoarce decat in zone unde ajungeam la "intersectii" sau unde spatiul era putin mai generos.
Fotografiile urmatoare au fost facute fara trepied. Le-am facut din mana, pe coade, pe genunchi, si uneori sprijinit cu spatele, umarul, cotul de vreun perete, scara sau altceva. Si un mic secret: le-am facut cu VR-ul activat si cu respiratia oprita ;). In gereral am tras cate 2-3 "duble" la fiecare cadru, iar apoi am pastrat doar pe cele mai reusite si nemiscate.
In mod obisnuit accesul in submarin se facea pe undeva pe la mijlocul puntii printr-o deschidere ingusta si o scara verticala. Pentru usurarea accesului si siguranta vizitatotilor turul incepe in camera posteriora a torpilelor. Spatiul este utilizat la maxim. Daca priviti cu atentie deasupra torpilelor veti observa paturile unde dormeau cei ce se ocupau cu manevrarea acestora.
Trec printr-o usa din aceea care se poate inchide etans (nu-mi vine acum in minte denumirea acelei usi) si ajung in camera de manevra. Manete de comanda pentru generatoarele de curent si baterii:
Un motor diesel din cele 4:
Caldura generata de motoare era folosita la distilarea apei. Apa distilata era pastrata in niste cazane speciale aproape de camera bateriilor (daca imi aduc bine aminte). Utilizarea apei era in functie de prioritati: cea mai mare prioritate erau bateriile, apoi apa potabila si abia apoi apa pentru spalat.
Dormitorul era mic si inghesuit. Nu erau prea multe spatii de depozitare. Mi se pare ca o parte din haine erau pastrate in saltelele de pe paturi. Pentru fiecare pat erau cate 2 sau 3 oameni si se lucra in ture.
Bucataria si sala de mese erau amenajate cat mai practic. Mesele aveau desenate pe ele table de joc. Bancile serveau si ca spatiu de depozitare pentru oale, vesela, tacamuri si altele. Ofiterii aveau o sala de mese mai mica spre partea din fata a submarinului.
Urmatoare a incapere, camera de comanda, era "scaldata" intr-o lumina slaba si rosie. Era asa pentru a le fi usor celor care lucrau in tura de noapte sa se obisnuiasca cu lumina. Harta cu traseele de patrulare:
Bradul de Craciun, asa cum era supranumit panoul cu becuri de mai jos, era indicatorul starii submarinului:
Ofiterii aveau cabine speciale, dar nu erau individuale. Capitanul avea cabina lui, cel mai mare si mai "luxos" spatiu personal:
Camera anterioara a torpilelor era asemanatoare cu cealalta camera a torpilelor.
Turul submarinului se termina inapoi pe punte. Pentru amintire am luat aceste 2 cadre cu tunul anti-naval si cu cel antiaerian. Leam facut din picioare cu spatele rezemat de o balustrada.
Inainte de plecare am tras si un cadru general cu submarinul. Am rezemat camera de o "ciuperca" (de care era asigurat submarinul cu o funie groasa) si am tinut-o cu mana.
CONCLUZIE: Plimbarea pe submarin a fost o experienta unica, iar obiectivul meu Nikon AF-S 16-85mm f/3.5-5.6G ED VR DX s-a descurcat admirabil. Calitatea imagini este foarte buna, iar stabilizarea optica (cunoscuta ca "reducerea vibratiilor" sau "Vibration Reduction" in lumea Nikon) si-a facut treaba foarte bine. Recomand acest obiectiv cu caldura. De unde il am pe al meu:
